revizitand turnuri mai vechi
1. fabrica de oxigen
Multe din fotografiile pe care le-am facut de-a lungul vremii sunt de o calitate deplorabila. Asta porneste si de la faptul ca toate sunt facute cu camere imprumutate de la unul sau de la altul, mereu pe fuga intre doi paznici, sau alergand dupa alte lucruri mai interesante pe care de-abia le vazusem la orizont. Asa ca m-am hotarat sa revizitez unele din turnuri, pe care fie ca le fotografiasem spre seara si nu se vedea nimic, sau pur si simplu nu iesisera de loc asa cum trebuia. 
Am inceput cu doua din turnurile din zona industriala Republica. Era inca vara si zilele erau caniculare, asa ca am iesit din casa pe la ora zece, ca se evit amiaza.
2. gara catelu
Am avut mai mult noroc cu turnul de langa fabrica de oxigen decat cu cel de langa gara Catelu. La capatul drumului din imagine am dat de un gard. Nu am mai avut rabdare sa ocolesc un camp intreg si sa intru in curtea in care era turnul, asa cum facusem acum vreun an. M-am multumit cu fotografia asta si am mers mai departe.
3. electrobobinaj
La electrobobinaj a fost usor. Turnul e foarte accesibil si n-a fost greu sa ma sui pe un musuroi de gunoi ca sa il incadrez intr-un plan general.
4. sandu cluceru
De la turnul asta a inceput totul. E straniu ca nu aveam o poza mai buna cu el, desi era primul care a aparut pe blog si e chiar foarte aproape de blocul in care stau.
Am vazut multe turnuri, dar asta mi se pare deosebit pentru ca e cel de la care a pornit totul, dar si din cauza unor calitati sa zicem, obiective. E singurul turn de acest tip din Bucuresti (desi mai sunt multe altele unice, ca obiecte, in afara de el). Nici unul dintre turnurile comuniste din oras nu mai are forma aceasta de rezervor, foisorul circular de deasupra rezervorului, sau o scara exterioara similara.
Iata si pagina din fanzinul Viitor, cu turnul cu pricina. Am mai spus povestea de o mie de ori: dupa ce am facut pagina pentru fanzin am cautat pe google si alte turnuri de apa, am dat de arhiva asociatiei din germania si de acolo mi-a venit ideea sa incerc ceva similar pentru Bucuresti. In textul din fanzin turnul s-ar afla pe soseaua Vergului. De fapt e vorba de strada Sandu Cluceru, care se intersecteaza cu Vergului.
5. apaca
Apaca e singurul loc in care am avut rabdarea sa scriu o cerere de autorizare pentru a fotografia cele doua turnuri. Am facut asta si datorita faptului ca mi s-a spus ca cel vechi (de altfel singurul functional), va fi daramat in curand. Asta era anul trecut. Am trimis un prieten sa faca poze. Dupa ce mi-a trimis versiunea low res a fotografiilor, a pierdut originalele.
Mi-a parut rau de pozele lui, in primul rand pentru ca stie ce face. Dar si pentru ca asta insemna ca trebuia s-o iau de la capat cu tot demersul. Pana la urma mi-am luat inima in dinti si am mers acolo fara sa mai cer nici o autorizatie. Am trecut de portar fara nici o problema, pentru ca spatiul industrial are foarte multi proprietari si tot felul de oameni se perinda pe-acolo. Locul e undeva intre chic si dirty, o aglomerare de arhitectura si echipamente industriale de la inceputul secolului XX, de utilaje comuniste, de birouri de design, de depozite de mobila si birouri.
Turnurile erau amandoua neatinse. M-am fatait prin curte incercand sa-mi pastrez aerul ca stiu ce fac si nu m-a luat nimeni la intrebari.
De sarbatorile de iarna, pe turnul comunist de ciment fusesera agatate niste furtune luminoase, care mai atarnau si acuma de pilonul de sustinere. Acelasi lucru se intamplase si cu turnul de la Politehnica, impodobit ca un pom de craciun.
Am mai facut o ultima poza si m-am indreptat catre casa.
